Pasarile de pe cerul adormit

Noaptea, dupa ce a adormit,
Cerul, poarta intr-un lung zbor,
Mii de pasari calatoare,
Care-si fac loc printre nori.
Pleaca si ele unde pot,
Pentru a se apara de frigul care,
persista cu mirare,
Placandu-i sa vada intristare,
Pe ochii tinerilor copii.
Pasari ce intr-un lung zbor,
Isi iau adio de la locurile lor,
De la cuiburile ce le-au adapostit un an,
Vrand poate, sa dea cu un ban,
Sa vada ce le nimereste soarta,
Sa plece sau sa ramana?!

Luna bucuriilor

Iata ca iarasi a venit,
Luna cu un trecut nemaiintalnit,
Cu un trecut plin de bucurii,
Cu sarbatori si voie buna in fiecare zi.
Decembrie e o luna aleasa,
Plina de finete si speranta,
Plina de fericire si importanta,
De maiestrie si cadouri pentru copiii cuminti,
Care, doar ca sa castige atentia Mosului,
Sunt cuminti tot anul,
Isi fac lectiile,
Totul ca sa-l faca fericit.
Decembrie este o luna minunata,
In care ne bucuram de cei dragi,
Si ne petrecem timpul cu ei,
Cat avem sansa de a o face!

Covor alb a acoperit pamantul...

Un covoras pufos, de un alb imaculat,
A acoperit pamantul aproape inghetat.
Copii, mici si mari se bat cu bulgari
Si impreuna, toti cantam urari
In fata bradului pus cu un anumit motiv,
Cu motivul ca sarbatorile au venit,
Sa ne bucure si sa ne faca sa purtam
Un zambet larg, minunat.
Si cantam colinde nemaiauzite in lume,
Cu urari de bine si bucurie.