Se vede alunecand de pe obrajii lunii,
Care,
Parasita de stele,
Parasita de copiii sai dragi,
De viata ei,
Varsa lacrimi amare,
Si cu multa speranta in suflet,
Priveste in departare.
Si continuand sa planga,
O stea,
Un copil,
Unul dintre sufletele ei i se arata.
Spunandu-i:
''Mama, nu plange,
Intr-o zi toti se vor intoarce,
Sperand ca-i vei ierta,
Insa greseala,
N-o sa se mai poate indeparta,
Si va ramane in inima ta,
Inima ta plina de durere,
Inima ta plina de suferinta.''
Si cu o plecaciune,
Pleca in camera sa,
Pleca intr-o parte a mamei lui.
Iar luna,
Gandinduse la ce spuse fiul ei drag,
Se hotara,
Ca pe toti sa-i ierte,
Si sa-i lase liberi,
Sa-si creeze o familie
Si un rost in viata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
stelutze